Vicecampioana olimpică din Beijing, Ana-Maria Brânză, a vorbit pentru ProSport înaintea maratonului pe care l-a organizat azi, de la ora 10:00, în Parcul Tineretului din Capitală. Evenimentul a avut ca scop strângerea de fonduri pentru copiii cu autism.
Spadasina legitimată la CSA Steaua a făcut istorie pentru România prin performanțe impresionante pe plan internațional, cucerind, printre altele, argint la JO 2008, aur pe echipe la mondialul de la Paris (2010), aur pe echipe la mondialul de la Catania (2011), aur individual la europeanul de la Zagreb (2013) și alte patru medalii de aur pe echipe la europene (Sheffield – 2011, Plovdiv – 2009, Kiev – 2008, Izmir – 2006). Bucureșteanca va împlini marți 29 de ani.
Ana, cum arată o zi de antrenament cu puțin timp înaintea împlinirii vârstei de 29 de ani?
Depinde de perioada în care mă aflu. Dacă sunt în cantonament, și chiar vom intra după 5 decembrie, fiecare mic dejun este cea mai copioasă masă a zilei, pentru mine reprezintă chiar un un ritual, aș putea spune. Apoi, merg pentru trei ore în sala de scrimă unde fac pregătire tehnico-tactică sau fizică, după care urmează masa de prânz, care este esențială datorită faptului că sunt o prietenă bună cu mâncarea. Urmează un antrenament de două-trei ore după-amiază, în general acesta fiind ceva mai scurt, ca o continuare a celui de dimineață, iar dacă simt că mai am puțină energie, merg la bazin, să alerg sau fac diferite activități.
Care sunt așteptările tale de la ediția Jocurilor Olimpice de la Rio?
De obicei nu-mi place să vorbesc dinainte, așa cum am facut-o când am vorbit despre Olimpiada de Londra, ca apoi lucrurile să nu meargă tocmai bine. Nu vreau să mă gândesc până acolo, ci vreau să mă concentrez pe sezonul viitor care începe în ianuarie. Va urma un an foarte greu, un an plin, cu opt etape de Cupă Mondială, Campionat European și Campionat Mondial. Tot ce îmi doresc pentru anul viitor care este atât de încărcat este să urc pe podium așa cum am făcut-o și sezonul acesta.
Legat de alimentație, ții vreo dietă specială?
Nu, în afară de faptul că nu-mi place să mânânc carne încă de când eram mică. Nu am un motiv anume, pur și simplu nu-mi place, însă perioadele fără carne nu sunt chiar atât de lungi.
Cum a fost prima dată când ai pus mâna pe spadă?
Simțeam în interior că întâlnirea dintre mine și spada mea ere un lucru normal. Nu mi se părea că făceam ceva special pentru că aveam senzația că asta am așteptat toată viața. Încercasem înainte să practic tenisul de câmp, dar acel sport nu m-a atras, n-am simțit racheta în același fel cum am simțit spada pentru prima dată în mână. M-a pasionat absolut totul, încă de la prima întâlnire pe care am avut-o cu sala de scrimă, chiar și acum am acea imagine vie în minte. Locul meu a fost în acea sală și cred că alt sport nu m-ar fi adus la nivelul la care am ajuns în acest moment.
„DACĂ‚ AȘ FI RĂ‚MAS LA TENIS, ACUM AȘ FI MURIT DE FOAME”
Acum îți place tenisul? Ai vreun favorit printre jucătorii de top?
Am avut ocazia să merg la un turneu de tenis destinat amatorilor și mi-am dat seama că dacă aș fi rămas la tenis, muream de foame pânâ acum. Legat de jucători, am citit autobiografiile lui Andre Agassi, Rafael Nadal și Ilie Năstase. Toți trei sunt mari campioni și mi se par cu adevărat fascinanți. Nu urmăresc tenisul, dar poveștile lor de viață sunt impresionante.
Care este cel mai greu lucru de învâțat în scrimă?
Trebuie să ai foarte multă răbdare. Este nevoie de această calitate în viață, în general, însă în scrimă este cu atât mai importantă cu cât dacă n-o ai, riști să te arunci peste adversară mai repede și în acel moment devii vulnerabilă în mod sigur.
Ai vreun ritual sau vreo superstiție înainte de a te duela cu adversarele?
Sunt unele chestii pe care le fac, dar care mi-au intrat în reflex. Nu am superstiții pe care obișnuiesc să le facă alte fete, cum ar fi să port aceași pereche de șosete sau să mă leg la piciorul drept sau stâng. Cred că aceste lucruri mi-ar ocupa foarte mult din timp și din memorie, așa că nu mă gândesc niciodată la ele.
Ai avut vreodată probleme pe aeroport în a urca spadele în avion?
Nu, pentru că avem un regim special de echipament sportiv și nu întâmpinăm astfel de probleme.
Atunci când te vei retrage din scrimă ce-ți propui să faci?
Acum nu vreau să mă gândesc la acea zi. Cred că momentul respectiv este foarte departe și voi încerca să-l amân cât mai mult cu putință. Cu siguranță după ce mă voi retrage, mi-ar plăcea o carieră în domeniul managementului, marketingului, de ce nu PR. Dacă tot am început să organizez evenimente, poate voi râmâne pe calea acesta.
„ÎMI SCRIU PE CAIET CALITĂ‚ȚILE ȘI DEFECTELE ADVERSAREI”
Care consideri că este cel mai mare atu al tău ca sportivă?
Naturalețea. Am auzit de foarte multe ori, chiar de la antrenori mari din scrimă, că am o anumită naturalețe pe planșă. Pur și simplu sunt de acolo, din acel peisaj.
Contează studiul adversarului în scrimă?
Da, contează foarte mult studiul video, care este atât de practicat în ultimul timp. Totuși, eu sunt adepta vechii metode, acea de a-mi scrie în caiet și a studia astfel adversarele din cadrul competiției.
Ce calități trebuie să îndeplinească un sportiv pentru a deveni campion olimpic la scrimă?
Încă n-am ajuns campioană olimpică. Îți voi răspunde la această întrebare în acel moment, dar pentru a ajunge un mare campion cea mai importantă calitate este ambiția. După aceea vin calitățile native și bineînțeles îndemânarea care reprezintă un atu foarte important în scrimă. Pe lângă acestea, sunt și alți factori care influențează ascensiunea unui trăgător, mai ales unuia care dorește să ajungă campion mondial, cum ar fi viteza de reacție și viteza de execuție.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER